O casă vie este ca un om. Are față, are suflet, are nevoie de grijă.

Cum am tradus releveele și documentațiile unui centru istoric într-un limbaj pe înțelesul copiilor — și de ce contează.

Există o întrebare pe care ne-o punem adesea în munca de conservare a patrimoniului: cum ajunge grija față de o clădire veche să fie a tuturor, nu doar a arhitecților sau a proprietarilor? Cum devine o fațadă deteriorată, o fereastră înlocuită nepotrivit sau o învelitoare din plăci de azbociment o problemă a întregii comunități, nu doar a specialiștilor care o observă?

Răspunsul pe care îl căutăm de ani buni trece, în mod inevitabil, prin cei mai tineri. Prin cei care vor locui, vor privi și vor îngriji – sau nu – aceste clădiri în deceniile care vin.

De aceea, în cadrul programului Adoptă o Casă, organizăm periodic ateliere dedicate celor mai tineri vecini ai noștri – copii din Roșia Montană și împrejurimi. Pornind de la o întrebare simplă și, în același timp, profundă: ce înseamnă să fii o casă vie?

O casă vie este ca orice organism viu, ca un om. Ea trăiește și se arată celor din jur, are un rol, un scop, un suflet. Are o față, o expresie, are bucurii și necazuri, are răni — și are prieteni cu ajutorul cărora le vindecă.

Materialele de la care am pornit nu au fost imagini generice sau ilustrații didactice oarecare. Am adus în sală releveele, documentațiile și reconstituirile grafice realizate de-a lungul anilor de voluntarii și specialiștii Asociației ARA – documente care înfățișează clădirile din centrul istoric al Roșiei Montane așa cum au arătat cândva: cu elementele decorative ale fațadelor intacte, cu ferestrele originale, cu învelitorile de șindrilă, cu împrejmuirile de piatră și lemn care dădeau coerență și identitate unui sat viu.

Alături de aceste documente – unele dintre ele rodul unor sute de ore de muncă meticuloasă pe teren și de documentare – am adus și imaginea de azi: un centru istoric aflat în proces de recuperare, cu clădiri abandonate sau alterate de intervenții nepotrivite, dar și cu zeci de case deja restaurate prin programul Adoptă o Casă sau prin parteneriate cu proprietari privați, culte sau administrația locală.

Traducerea acestor materiale într-un limbaj accesibil și captivant pentru copii a fost posibilă cu ajutorul partenerilor noștri de la Seneca Ecologos și, mai ales, al Anastasiei Staicu – o adevărată magiciană a educației nonformale. Sub îndrumarea ei, copiii au înțeles că o fațadă nu este o suprafață plată, ci un chip – că fiecare element al ei, de la cornișă la ancadrament, de la streașină la grilajul ferestrei, are un rol, o funcție și o expresie proprie.

Și au înțeles acest lucru nu din cărți, ci din mâinile lor: din cutii de carton, foi de hârtie de diferite texturi și bețișoare de lemn, au construit împreună o mică replică la scară a centrului vechi al Roșiei Montane. Așa cum e el azi – cu bune și rele, cu răni și cu speranțe.

Atelierul de azi nu a fost doar o zi plăcută alături de cei mai tineri moștenitori ai patrimoniului Roșiei. A fost o investiție – într-o comunitate care, în viitor, își va cunoaște mai bine valoarea, autenticitatea și responsabilitatea față de locul în care trăiește.

Acesta este, însă, doar primul pas al unui demers pe care ni-l dorim mai amplu. Machetele realizate azi vor deveni în viitor subiectul unor exerciții de restaurare: învelitorile noi și improprii vor fi înlocuite cu șindrilă, ferestrele recente care au alterat fațadele istorice vor fi înlocuite cu ferestre după model istoric, împrejmuirile de tablă și beton vor face loc gardurilor de piatră și lemn specifice satului. Pas cu pas, de la mic la mare, vrem să ducem acest exercițiu în tandem cu întreg procesul real de recuperare a imaginii istorice a Roșiei Montane – extinzând treptat exercițiul și spre alte zone ale satului, și spre un salt în timp, în viitor.

În ultimii ani, numeroase clădiri din Roșia Montană au intrat în acest proces de recuperare – fie prin programul Adoptă o Casă, fie prin parteneriate cu beneficiari privați, culte sau administrația locală. Este un proces care are nevoie în egală măsură nu doar de intervenție directă asupra clădirilor, dar și de implicarea comunității. Fără ea, nicio restaurare nu este completă.

__________________

Mulțumim Clubului Local de cercetași Piatra Corbului din Roșia Montană pentru că ne-a prilejuit această minunată întâlnire!

Mulțumim Seneca Ecologos și Anastasiei Staicu pentru că ne sunt mereu alături în astfel de demersuri!

Mulțumim Institutului Național al Patrimoniului (INP), care sprijină prin Timbrul Monumentelor recuperarea clădirilor istorice ale Roșiei Montane și astfel de exerciții valoroase pentru comunitățile în care intervenim!

Mulțumim Primăriei Roșia Montană pentru punerea la dispoziție a spațiului Căminului Cultural – un obiectiv renovat tot cu sprijinul INP, dar și al voluntarilor Adoptă o Casă!

Echipa Adoptă o Casă la Roșia Montană